Pentru ca o casă să fie eficientă energetic, iar încălzirea acesteia să necesite un consum redus de resurse, trebuie să se îndeplinească 5 criterii de bază.
Pierderile de cădură pot fi reduse semnificativ prin termoizolarea integrală a clădirii. Grosimea stratului termoizolant este stabilită în funcție de specificitățile climatice ale fiecărui areal, în parte. La izolarea imobilului, nu se utilizează materiale subțiri ca dimensiune și nici nu se lasă zone neacoperite, întrucât acestea favorizează piederea căldurii. Termoizolarea eficientă asigură și un confort termic sporit pe toată durata anului, interiorul clădirii fiind mai călduros iarna și mai răcoros vara.
Materialele folosite: Placaj piatră calcaroasă (”piatră de sură”), vată minerală (sau polistiren), bca ytong sau cărămidă, gipscarton.
Ferestrele sunt o componentă foarte importantă a casei pasive, contribuind semnificativ la izolarea termică a acesteia. Pentru a fi cât mai eficiente în acest sens, ferestrele au un coeficient de transfer al căldurii scăzut, respectiv o capacitate de izolare mai ridicată.
Detalii tehnice: Ferestre cu profil cu 5 camere cu aer și o adăncime constructivă de 120mm. Spațiul dintre geamurile termopan sau tripan sunt umplute cu gaz inert, cum ar fi argon, krypton sau xenon. Trei garnituri de etanșare întinse de jur împrejurul ramei, asigură o protecție suplimentară.
Sistemul de ventilație al casei eficiente energetic permite recuperarea unui procent de aproximativ 90% din căldura aerului interior, în momentul în care în casă pătrunde aer proaspăt. Sistemul de ventilație asigură o împrospătare constantă a aerului din încăpere, filtrând praful și polenul și menținând valori scăzute ale dioxidului de carbon și ale altor noxe, precum și ale umidității.
Stratul anvelopant al clădirii trebuie să fie etanș, pentru a nu permite scăpări de căldură și nici condensarea, cu timpul, a zonelor și straturilor mai reci. Asigurându-se etanșeitatea, se previn și deteriorările cauzate de umiditatea care pătrunde între crăpături și între straturile pereților și anvelopantei. Nu în ultimul rând, etanșeitatea clădirii contribuie la creșterea calității aerului, de care depind sănătatea și capacitatea de concentrare ale locatarilor.
Fiecare întrerupere în stratul de termoizolație determină pierderi de căldură și posibilități de fluctuație a temperaturii. Punțile termice sunt atât cele geometrice, amplasate în colțurile clădirilor, care creează o diferență de suprafață între interior și exterior, favorizând astfel apariția condensului și a mucegaiului, cât și balcoanele, care fac parte din structura de bază a clădirilor și care întrerup termoizolația imobilului, permițând căldurii acumulate să ajungă în exterior. Pentru asigurarea unui consum redus de energie pentru încălzirea clădirilor, este nevoie ca astfel de punți să fie eliminate complet, ceea ce se realizează prin construirea independente a teraselor.
